|
ASEZARE
Judeţul Ialomiţa se află în partea de sud-est a ţării, în Câmpia Bărăganului, diviziune estică a Câmpiei Române, pe cursul inferior al Ialomiţei şi la interferenţa unor vechi şi importante drumuri comerciale, prin care capitala ţării este legată cu Moldova şi cu litoralul Mării Negre.
Vecinii judeţului Ialomiţa sunt : la Nord - judeţele Brăila şi Buzău, la Nord-Vest – judeţul Prahova, la Vest – judeţul Ilfov, la Sud – judeţul Călăraşi, la Est – judeţul Constanţa, iar suprafaţa totală a judeţului este de 4.453 km2 (445.289 ha.)
RELIEF
Relieful judeţului Ialomiţa poartă amprenta situării sale în diviziunea estică a Câmpiei Române – Bărăganul, fiind dominat de câmpuri tabulare întinse şi lunci. Circa 65% din suprafaţa judeţului aparţine Câmpiei Bărăganului, 15% Luncii Dunării, 9% Câmpiei Vlăsiei şi 11% luncii Ialomiţei şi câmpiei de divagare Argeş – Buzău.
Din punct de vedere geologic, zona Ialomiţei este un bazin de sedimentare maritimă lacustră.
Altitudinal, relieful în judeţ se desfăşoară în trepte de la nord la sud şi de la vest spre est. Zona cea mai înaltă – 91 m se află pe Platoul Hagienilor, lângă satul Platoneşti, ei alăturându-i-se Piscul Crăsani – 81 m şi Câmpul Grindu – 71 m. Altitudinea minimă este de 8 m, în nordul incintei îndiguite a Braţului Borcea.
ISTORIC
Condiţiile naturale propice de care dispune zona aferentă judeţului Ialomiţa au determinat ca acest teritoriu să fie o străveche vatră de locuire şi cultură românească. Dovezile arheologice din timpuri imemoriale şi, mai târziu, documentele scrise au permis identificarea următoarelor repere cronologice din istoria ţinuturilor Ialomiţei :
Epoca veche (paleoliticul, neoliticul, epoca bronzului şi epoca fierului) este reprezentată prin numeroase descoperiri arheologice de la Piscul Crăsani, Oraşul de Floci, Dridu, Borduşani, Slobozia, Feteşti, Amara, Platoneşti, Coşereni care aduc mărturia unei unor culturi specifice (uneltele din silex, piatră şlefuită, vase şi figurine zoomorfe, statuete şi vase de lut incizate sau pictate cu grafit alb sau roşu, unelte agricole primitive) şi a ocupaţiilor populaţiei (agricultura, creşterea animalelor, olărit, aveau legături şi schimburi culturale cu lumea heladică şi miceniană) ce constituia un ansamblu unitar din punct de vedere al trăsăturilor materiale, etnice, culturale şi spirituale.
Cultura geto-dacă este rezultatul îmbinării factorului cultural local cu influenţe externe din lumea greacă, scitică, tracică, celtică, illirică şi romană. În judeţul Ialomiţa prezenţa populaţiei scitice este dovedită de descoperirile făcute în localităţile Hagieni, Ograda, Făcăeni, Gheorghe Doja şi Maia Maltezi. O comunitate scitică, cunoscută sub numele de napcii, a existat şi în Bărăgan, fiind asimilată de populaţia geto-dacică superioară numeric şi cultural.
Triburile geto-dacice din zonă au avut strânse legături cu tracii din dreapta Dunării, dar mai ales cu grecii de pe malul Pontului Euxin: Histria, Callatis şi Tomis. La Piscul Crăsani au fost găsite peste 40 de amfore provenind din Thosos, Rhodos şi Eridos, iar cele de la Ţăndărei şi Făcăeni sunt aduse din Heracleea Pontică.
Cultura Dridu - După cucerirea Daciei de către romani continuitatea de locuire pe aceste meleaguri este atestată de descoperirile de la Fierbinţi – Tîrg, Luciu şi Vlădeni. Populaţia daco-română şi apoi românească a lăsat aici urme caracteristice la Dridu, centrul culturii cu acelaşi nume (sec. VIII – XI), fapt ce demonstrează nivelul de dezvoltare social-economică al populaţiei din spaţiul Bărăganului Ialomiţean.
Pentru perioada feudalismului timpuriu ( sec. VI – XIV) au fost semnalate, în urma cercetărilor, 30 de aşezări, printre care amintim: Dridu, Oraşul de Floci (1431), Alexeni (1431), Stelnica, Borduşani, Făcăeni, Vlădeni, Frăţileşti (1467), Slobozia (1514), Feteşti (1528), ş.a. Oraşul de Floci, prima capitală a Ialomiţei, devine în sec. XVI – XVII un important centru economic, politic şi cultural al Ţării Româneşti. Aici s-a născut în anul 1558, cum consemnează cronica lui Radu Popescu, cel ce avea să fie numit Mihai Viteazul, unificatorul celor trei provincii româneşti: Ţara Românească, Moldova şi Ardealul.
În feudalismul dezvoltat târziu din secolele XVI – XVIII văile Ialomiţei şi Dunării cunosc o intensă populare şi astfel apar aşezările de la Feteşti, Slobozia, Urziceni, Ţăndărei, Bora, Broşteni, Ciulniţa, Sărăţeni, Bueşti, Bărbuleşti, Armăşeşti, Borduşani, Piatra, Vlădeni, majoritatea dintre ele fiind sate de oameni liberi.
În secolul al XIX – lea se accentuează popularea Bărăganului, cu numeroase stâne, târle, armane, multe dintre ele transformate mai apoi în sate. Dar cele mai multe sate au apărut ca urmare a împroprietăririi ţăranilor cu pământ în anii 1864, 1881, 1921, 1945, : Scânteia, Griviţa, Amara, Gheorghe Lazăr, Gheorghe Doja, Tovărăşia, Munteni-Buzău, Movila, locuitorii fiind din Ialomiţa, dar mai ales din judeţele Brăila, Buzău, Prahova, Dâmboviţa, sau din sudul Ardealului.
Perioada 1945-1989 este marcată la începutul ei de dictatura militară şi apoi de cea comunistă, când tradiţiile democratice au fost înlocuite şi în Ialomiţa cu structuri administrative, economice şi politice impuse după modelul sovietic. A fost etatizată întreaga economie şi cooperativizată agricultura. Obiectiv privind realitatea istorică, nu se poate să nu remarcăm faptul că Ialomiţa a trecut prin profunde transformări economice-sociale marcate prin industrializarea accentuată şi schimbarea structurii şi repartizării sociale a populaţiei judeţului.
ATRACTII TURISTICE
Baile Amara sunt situate la 7 km distanta de Slobozia si 126 km distanta de Bucuresti si reprezinta o statiune care este cunoscuta pentru namolul sapropelic si apele minerale medicinale folosite in tratarea reumatismului cronic.
Parcul de Vacanta Hermes, situat langa Municipiul Slobozia .
Barajul si lacul artificial de la Dridu.
Manastirea-monument Pitesteanu.
Cetatea getica de la Piscul Crasani.
Manastirea "Sfintii Voievozi" din Slobozia care dateaza din timpul domniei lui Matei Basarab.
Podurile de peste Dunare de la Fetesti.
|
