|
ASEZARE
Judeţul Vâlcea are o suprafaţă de 5.765 km2, ceea ce reprezintă 2,43% din suprafaţa României, şi este împărţită în următoarele unităţi administrativ-teritoriale: 2 municipii (Râmnicu Vâlcea - reşedinţa judeţului şi Drăgăşani), 8 oraşe (Brezoi, Băile Govora, Băile Olăneşti, Călimăneşti, Horezu şi Ocnele Mari, la care s-au adăugat Băbeni şi Bălceşti care au fost declarate oraşe în anul 2002) şi 75 comune.
Este situat în partea central sudică a României, în bazinul mijlociu al Oltului, la sud de Carpaţii Meridionali, judeţul Vâlcea se învecinează cu judeţele: Sibiu si Alba la Nord, Dolj la sud, Olt la sud - est, Gorj si Hunedoara la vest si Arges la est.
RELIEF
Formele de relief sunt variate. Coboara din nord, de la zona muntoasa, cu altitudini ce ajung la peste 2.400 m, reprezentata de Muntii Capatânii (Vf.Ursu - 2.124 m), Muntii Lotrului (Vf.Sterpu -2.142 m), Muntii Fagarasului (Vf.Suru -2.283 m), Muntele Cozia (Parcul National Cozia, Vf.Cozia -1.668 m). Între zona montana si cea de podis, trecerea se face printr-o zona depresionara - Depresiunea Lovistei cu minunata Tara a Lovistei. Zonele centrala si sudica sunt dominate de dealuri prelungi si podisuri, cu altitudini între 400-800 m, care fac parte din Subcarpatii Olteniei si Podisul Getic. Cea mai sudica forma de relief este Platforma Oltetului, dincolo de care începe Câmpia Româna (judetul Dolj).
Municipiul Râmnicu Vâlcea, capitala judetului Vâlcea, are altitudinea medie de 250 m, iar statiunea montana Voineasa are altitudinea medie de 650 m.
ISTORIC
Materialele arheologice, informatiile marilor învatati ai lumii antice, vestigiile si monumentele istorice atesta, în Vâlcea, primele urme ale existentei omenesti înca din paleolitic, iar descoperirile de la Bugiulesti (comuna Tetoiu) înscriu judetul nostru între locurile din tara si din lume cu cele mai vechi urme de convietuire umana - circa 2.000.000 de ani.
Perioada neolitica este prezenta aici prin descoperirile de la Bârsesti, Cazanesti, Govora-sat, Orlesti, Valea Raii etc.
Epoca bronzului este ilustrata prin descoperirile de la Boisoara, Bârsesti, Cazanesti, Dragasani, Goranu, Govora-sat, Ocnele Mari, Orlesti, Râmnicu Vâlcea, Râureni, Scundu, Stefanesti, Voicesti etc., puncte si situri arheologice care caracterizeaza o perioada înfloritoare în viata comunitatilor umane din aceasta zona.
Epoca fierului, când se formeaza elementul etno-cultural traco-daco-getic, este reprezentata prin numeroase vestigii arheologice descoperite la: Cazanesti, Costesti-Ferigile, Bârsesti, Govora-sat, Otesani, Valea lui Stan, Râureni etc. În aceasta perioada, o mare dezvoltare cunosc cetatile dacice de la Ocnita (Buridava), Gradistea, Roesti, care au fost amplasate sub forma unui sistem defensiv pentru apararea Daciei de primejdiile externe. Tot din aceeasi perioada, judetul Vâlcea este strabatut, de la nord la sud, de o linie fortificata de sapte castre romane (Limes Alutanus), amintite de Tabula Peutingeriana si confirmate de cercetarile arheologice
Dupa retragerea stapânirii romane din Dacia, poporul român, format în urma simbiozei daco-romane, a avut de înfruntat, în epoca prefeudala, invazia populatiilor migratoare, iar numeroasele obsti satesti, identificate pe teritoriul judetului nostru, au locuit în muntii, padurile, câmpiile din zona si au contribuit din plin la închegarea formatiunilor prestatale românesti. Tot aici, la Posada, în Tara Lovistei, între 9 - 12 noiembrie 1330, oastea Tarii Românesti condusa de Basarab I, a înfrânt armata maghiara condusa de Carol Robert de Anjou, consfintind, în acest fel, independenta statului feudal de la sud de Carpati.
Intreg Evul Mediu reprezinta, pentru Vâlcea, epoca de formare a bogatului si valorosului patrimoniu cultural care a facut din judetul nostru "inima României si patria patriei", asa cum l-a caracterizat Henri Focillon.
Cea mai frumoasa figura din galeria marilor nostri voievozi este Mircea cel Batrân (1386-1418), de numele caruia se leagă construirea Manastirii Cozia (1386-1388), monument simbol al arhitecturii medievale românesti, precum si primele mentiuni documentare despre orasul Râmnicu Vâlcea (20 mai 1388).
Un motiv de mândrie locala îl constituie faptul ca Mihai Viteazul s-a nascut în localitatea Dragoesti - Vâlcea, dupa cum sustin multe documente istorice (manuscrisul nr.2530, fila 382 din arhiva Academiei Române, Condica Episcopiei Râmnicului s.a.).
Secolele al XVII-lea si al XVIII-lea sunt dominate de personalitatile domnitorilor Matei Basarab si Constantin Brâncoveanu, adevarati ctitori de asezaminte monahale: Manastirile Arnota si Hurezi.
Renasterea spirituala se întregeste, în mod fericit, cu tipografia de limba româneasca, înfiintata la Râmnic, în anul 1705, realizata cu sprijinul domniei si prin eforturile lui Antim Ivireanul, care avea sa devina mitropolitul Tarii Românesti, în vremea domniei lui Constantin Brâncoveanu.
Revolutia de la 1821 a cuprins si locuitorii meleagurilor vâlcene, prin prezenta lor, în numar mare, în rândurile pandurilor, sau prin serviciile aduse Revolutiei de catre Petrache Poenaru si Stolnicul Constantin Boranescu, colaboratori apropiati ai lui Tudor Vladimirescu.
Peste câtiva ani, în anul 1848, intonarea pentru prima data, în cadru organizat si oficial, în Parcul Zavoi din Râmnicu Vâlcea, a marsului revolutionar "Desteapta-te, române! ", de catre corul condus de Anton Pann, precum si activitatea Taberei revolutionare a generalului Gheorghe Magheru de la Troianu au înscris Râmnicul ca un important centru al Revolutiei române de la 1848.
Unirea Tarii Românesti cu Moldova, de la 24 ianuarie 1859, reprezinta unul din momentele cruciale ale istoriei noastre nationale, ca o expresie a nazuintei de veacuri a românilor. La 16 februarie 1859, o delegatie vâlceana prezenta, la Bucuresti, domnitorului Unirii, omagiul si felicitari din partea locuitorilor, iar, în vara anului 1859 si, apoi, în anul 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza este primit cu mare entuziasm pe meleagurile Vâlcii, asa cum avea sa fie primit si Carol I în 1866 si în anii urmatori.
Judetul Vâlcea şi-a adus o contribuţie deosebită - materială şi umană - şi la războiul pentru întregirea neamului (1916 - 1918). În urma acestui razboi, visul de veacuri al românilor, unirea într-un singur stat unitar, s-a împlinit la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, act istoric sarbatorit si la Râmnicu Vâlcea, printr-o grandioasa manifestare tinuta la 27 mai 1919, în fata Statuii Independentei.
ATRACTII TURISTICE
- Manastirea „Dintr-un lemn” a fost construita in secolul al XVI-lea intr-o vale pitoreasca si linistita, la marginea unei paduri seculare de stejari. Legenda atribuie constructia manastirii unui calugar care ar fi intemeiat-o in urma unui vis in care i s-a aratat Maica Domnului indemnandu-l sa construiasca un lacas de rugaciune din trunchiul unui singur stejar. Biserica mare a fost restaurata in 1686 in stil brancovenesc; o poarta minutios sculptata si fresce interioare reprezentandu-i pe domnitorii Valahiei au fost adaugate cu acea ocazie.
- Cula Maldaresti, purtand numele unui sat situat la vreo cincizeci de kilometri de orasul Ramnicu Valcea, este una din cele mai interesante din regiunea Oltenia.Constructii specifice Olteniei, „culele” sunt locuinte fortificate care dateaza din secolul al XVIII-lea. Numele lor este de origine turca si inseamna „turn cu rol de aparare”.
- Cozia este cea mai veche manastire din Valahia. Ea a fost intemeiata pe valea Oltului de voievodul Mircea cel Batran in 1387-1388, inhumat intr-o cripta de aici. Capodopera a arhitecturii din Valahia, biserica „Sfanta Treime” a fost inaltata de constructori din Moravia. In cripta au fost depuse, la inceputul secolului al XVII-lea, ramasitele pamantesti ale calugaritei Teofana, mama voievodului Mihai Viteazul.
Complexul monahal Cozia cuprinde, de asemenea, doua capele datand din secolele XVI-XVIII, care au pastrat picturile murale originale, cea mai veche fiind biserica bolnitei, pictata de mesterul Maxim. In 1517, voievodul Neagoe Basarab a construit o fantana care ii poarta si astazi numele. Muzeul manastirii adaposteste o colectie de icoane vechi si manuscrise din secolul al XVII-lea, difuzate in limba romana de cronicarii moldoveni si valahi.
- Manastirea Arnota, inchinata „Sfintilor Apostoli Mihail si Gavril”, a fost intemeiata de voievodul Matei Basarab (1633-1654), reprezentat in tabloul votiv realizat de Stroe din Targoviste in 1644. Manastirea este in acelasi timp necropola fondatorului.
- Capodopera a stilului brancovenesc si post-bizantin, ansamblul monahal Hurez, intemeiat in 1694, este compus din cinci biserici, un palat princiar, un turn-clopotnita, un “belvedere”, chilii ale calugarilor si ateliere de tesut covoare si pentru picturi murale. Biserica principala, „Sfintii Imparati Constantin si Elena”, construita de voievodul Constantin Brancoveanu intre 1690 si 1694, a fost conceputa ca necropola a familiei princiare Brancoveanu. Cripta a ramas goala in urma executiei voievodului si a celor patru fii la curtea Sultanului la 15 august 1714.
O a doua biserica, dedicata Sfantului Mihai, a fost inaltata in 1700. Fortificata cativa ani mai tarziu, manastirea a fost totodata resedinta domnitorului Brancoveanu si a familiei sale. Frescele interioare ale acestor doua biserici au fost executate intre 1692 si 1702 de doisprezece mesteri sub conducerea lui Constantin si a lui Ioan, promotori ai Renasterii bizantine si ai stilului brancovenesc in pictura.
- Rezervatiile naturale situate la Cozia, Buila, Vanturita si in Muntii Capatana adapostesc specii de flora si fauna rare.
|
